se strunjeste din lemn,ingerasul si talpa suportului
Etapa 2 — gaurire platou + Asamblare
pe platoul pe care vin asezate lumanarile si ingerasul se executa gauri cu freza (cate lumanari doriti)Se slefuiesc piesele si apoi se asambleaza cu adeziv pt lemn.Aripile ingerasului sunt din sarma acoperite cu beteala de brad. SPOR LA TREABA.
Cu un motor de la o masina de spalat,o mandrina, un varf rotativ si doua bucati de cornier am facut un mini strung pentru lemn.Iar acum in perioada Craciunului am confectionat cateva ornamente pentru bradut (partile metalice sunt capace de la sticlute de parfum goale,iar pentru agatat in bradut am lipit cate o agrafa de birou)
si iata ce a iesit
:
P.S.piesa cea mai mare este un joculet din ala cu aseaza bila in cupa.
Materialele necesare pentru acest proiect de 30 de minute ,o bucata de lemn de 50 X 20 mm si niste magneti(de la prietenul Mitica).Se face un canal pe spatele bucatii de lemn pentru a ingropa magnetii care se lipesc cu adeziv (silicon) apoi urmeaza slefuirea si prinderea in perete cu ajutorul diblurilor.
Astazi este ziua sotiei mele si toata saptamana m-am gandit:flori,ciocolata.....Am pus in balanta si cred ca ar fi mai incantata de ceva handmade executat cu forte proprii in "birou"(asa ii spunem noi la o magazie unde am un banc de lucru si ceva scule).
Deci am pornit la lucru cu inspiratie de pe net si multa rabdare,am decis sa fac o cutie pentru bijuterii si un breloc inimioara :D:D:D.
Cutie pentru bijuterii
am gasit o coperta de dosar(carte)invelita in piele
am facut o rama din lemn pentru interiorul copertii si am lipit coperta
am captusit rama din lemn cu material si iata primul meu dar handmade de ziua ta
Dintr-un mouse antic am facut un suport pentru creioane.
Pasii proiectului:
Se desface mouse-ul si se indeparteaza cablul atasat,Grosimea unui creion este de 8 mm deci trebuie date gauri de 9 mm pentru a putea intra usor creioanele.Locatia gaurilor cat si numarul lor se pot alege dupa imaginatia fiecaruia.Eu am ales sa fac un suport tip "arici"si iata ce a iesit.
Panou de afisaj din tastatura stricata
Pasii proiectului:
Se demonteaza tastatura si se scot tastele apoi se va lipi cu silicon cate un ac cu gamalie(bold) la fiecare tasta simpla,la tasta Space sau enter se vor lipi cate doua ace pentru o mai buna stabilitate.Se decupeaza placa de polistiren extrudat(deoarece este mai dens) la dimensiunile dorite ,se infing tastele in ea si panoul de prezentare este gata.
“Problema cu pensionarea este ca nu primesti nici o zi libera.” Abe Lemons
Iti dorim ca pensia ta sa fie o perioada speciala, petrecuta alaturi de familie, prieteni, nepoti. Sa fii sanatos si sa te bucuri de fiecare zi din viata.
Sunt un împătimit al genului thriller. De la fiecare carte pe care o citesc mă aștept la același lucru: să mă captiveze, să nu mai pot scăpa de paginile ei. Acestea fiind spuse, “Sora” este o capodoperă modernă a genului thriller. În nicio carte de până acum nu m-am simțit așa de prins în acțiune. În carte nu se urmărește să se dea cititorului o lecție de viață, nici să îl facă să plângă. Cartea este făcută pentru singurul scop de a frapa.
Pentru început, o să fiu foarte sincer. Cartea debuteaza slab, timid, aproape implorând să fie citită. Pe prima pagina găsești un discurs pe cât de previzibil, pe atât de patetic, genul de lucruri pe care Hollywood le urmărește în filmele pe care le face – dar dacă nu lași asta să te sperie (și nu ar trebui), o să ajungi să iubești cartea.
Beatrice Hemming, personajul principal, este misterioasă până la sfârșit. Cartea este scrisă sub forma unei scrisori din partea acesteia pentru sora ei, Tess, despre care se crede că s-a sinucis în urma unei depresii. Mai tarziu, Bee, care nu voia cu niciun chip să creadă scenariul poliției, află că Tess avea un copil cu profesorul ei de la facultate, iar de aici lucrurile se complică.
“Sora” este scris într-un ritm atât de alert încât cititorul nu poate înțelege implicațiile a ceea ce a citit decât câteva pagini mai târziu, ceva ce nu am mai întâlnit nici în cărțile lui Dan Brown, considerat cel mai popular scriitor de thrillere. Cartea îți dă acel sentiment de neliniște că ți s-ar putea întâmpla și ție, are ceva de nedescris. E ca și cum cartea s-ar scrie in timp ce o citești, ca și cum e povestea ta. Fiecare pagină te invită s-o citești și pe următoarea, și așa mai departe până te trezești că ai dat de copertă și ai un gust amar, simți că îți lipsește ceva.
Mai mult, cartea are acele elemente de viață cotidiană pe care nu le aștepți într-o carte thriller. Îți oferă, în timp ce citești, un moment de pauză, de claritate, în care să înțelegi cu adevărat ce tocmai s-a întâmplat, moment de care ai nevoie cu desăvărșire. Aceste elemente sunt legate în mod genial de acțiunea propriu-zisă – găsirea unor tablouri duce, în final, la găsirea vinovatului.
Romanul urmărește în detaliu încercările disperate de a se face dreptate. Pe Bee nu o crede nimeni. Povestea se complica; apar mai multe întrebări decât răspunsuri. “Sora” dă împătimiților de thrillere exact ce își doresc dintotdeauna: claritate, consecvență, acțiune din plin, și o mică dramă care te pune pe gânduri. Recomand tuturor celor care vor să trăiască din plin o carte.
Roman aparut la editura Nemira.
Apocalipsa – viitorul sumbru al omenirii
Când se vorbește de Stephen King automat se face referire la thrillere pe care cu greu ți-le scoți din minte. Iată că King a reușit din nou, ba mai mult, și-a creat un univers fantasy de dimensiuni uriașe, ca cele din operele lui Tolkien sau ale lui Rowling. La final, dincolo de elementele fantastice, cartea ne lasă cu o întrebare apăsătoare: oare chiar este atât de departe de adevăr?
Premisa este relativ simplă: din cauza unei erori umane este răspândit un virus mortal ― ulterior numit Captain Trips sau Supergripa ―, care duce din cauza neglijenței umane la eradicarea a 99% din populație. Supraviețuitorii sunt oameni simpli, imuni la boală. Pe măsură ce dai paginile, te găsești într-un univers post-apocaliptic dezolant, iar previziunile sunt sumbre. Apare un Adversar, pe numele său Flagg, despre care nu se știu multe.
Aici intră în joc talentul lui King. Personajele sunt prezentate atât de precis, și în același timp atât de simplu, încat cititorul se poate identifica cu majoritatea lor. Un mut ramâne singur într-un oraș. Într-un altul, o femeie însărcinată este nevoită să-și îngroape tatăl. Însă nu toți supraviețuitorii sunt de aceeași parte a baricadei. Puțin mai încolo, Flagg scoate un ucigaș din închisoare.
Elementele care fac această carte o capodoperă sunt greu de descris. Poate că e îmbinarea dintre mister și suspans. În orice caz, cartea are de toate: de la romanță la crimă. Oricum ar fi, pe mine m-a dat pe spate spiritul de sacrificiu al personajelor. Ei nu sunt eroi, nu au la dispoziție decât ce au reușit să salveze, dar trebuie să protejeze ce au creat.
Cartea e cuprinzătoare. Te poartă prin toată America, alături de supraviețuitorii care progresiv se reunesc. Lupta lor pentru viață într-o lume plină de moarte, refuzul de a ceda în fața răului și compasiunea ce și-o arată în pragul morții ne demonstrează că natura umană e atât de versatilă încât nici moartea sigură nu ne oprește de la a fi oameni.
Pe măsură ce citești, finalul devine previzibil. Se definesc toate elementele pentru o confruntare între bine și rău. Finalul este, însă, lovitura de grație. Este exact ce nu te-așteptai să se întâmple.
„Viața este ca o roată pe care nimeni nu poate rămâne prea mult. Și în cele din urmă, se întoarce întotdeauna acolo de unde a plecat.”
În final, Apocalipsa este o lecție asupra naturii umane ― o reprezentare dureros de exactă a destinului nostru și totuși o carte plină de speranță.
Filmul documentar Dacii-Adevăruri Tulburătoare, din anul 2012, este parte dintr-un proiect care își dorește recuperarea adevărului istoric, având în vedere diversele controverse actuale privind istoria poporului român. De unde ne tragem? Daci sau romani? Care este adevărul?
Multe dintre teoriile pe baza cărora s-a construit istoria României, istoria românilor, cea perpetuată pe cale orală și cea care se învață în școli, sunt contestate și răsturnate cu argumente venite din partea istoricilor români pro-Dacia.
Rescrierea istoriei poporului nostru poate începe odată cu dovezile științifice la care se face referire în argumentația bazată pe izvoare istorice autentice, acestea aducând informații inedite, dar foarte valoroase în determinarea adevărului istoric.
Mărţişorul este o sărbătoare specifică românilor, care celebrează venirea primăverii. În această zi se oferă persoanelor de sex feminin apropiate mărţişoare, ca mici semne de mulţumire. Se consideră că mărţişoarele sunt aducătoare de fericire şi noroc.
Ele sunt formate în mod tradiţional dintr-o fundiţă roşu cu alb, la care se adaugă alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar, inimă. Acest simbol este purtat la vedere o săptămână sau două.
În vechime, pe data de 1 martie, mărţisorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, că să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.
Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.
Acum mulţi ani o femeie bătrână care se numea Dochia avea o fiică vitregă pe care o ura. Într-o zi de iarnă cumplită Dochia i-a dat o haină foarte murdară cerându-i să o spele la râu până devine albă ca zăpada. Tânăra fată a spălat-o mult timp, dar pe cât o spăla ea mai tare, pe atât devenea haina mai neagră! Atunci a apărut un bărbat care se numea Mărţişor şi a întrebat-o de ce plânge. Ea i-a povestit ce i se întâmplat. Atunci Mărţişor i-a spus că posedă o putere magică şi i-a oferit o floare roşie şi albă şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se întoarcă acasă. Când a ajuns fata acasă, pânza era albă ca şi neaua. Bătrânei Dochia nu i-a venit să îşi creadă ochilor. Ea nu ar fi crezut că fiica sa vitregă va reuşi să îndeplinească sarcina. Deodată, a văzut floarea din părul fetei. “De unde o ai?” o întrebă bătrâna, “este încă iarnă“.
Bătrâna crezu că primăvara a revenit şi plecă cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasă, aşa că a renunţat la cojoacele pe care le purta. La sfârşit, a fost însă prinsă de burniţă. Când a ajuns în vârf i s-a arătat Mărţişor: “Vezi cât de rău este să stai în frig şi umezeală” a grăit el, “tu, cea care ţi-ai obligat fiica să spele iarna hainele la râu.” Apoi a dispărut. Bătrâna a rămas singură pe munte, a venit gerul şi oile au fost transformate în pietre. De atunci roşul şi albul simbolizează lupta între bine şi rău, între iarnă şi primăvară.
Cu timpul, la şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărţişorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui.
Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului afirma:
” scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”
Cu banul de la şnur se cumpărau vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primavară să aibă faţă albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.
Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucureşti”:
“…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând “farmece” şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât. …Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţişor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”
Menţionăm ca la geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara şi iarna. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.
luni, 27 februarie 2012
Cântec femeiesc
de Adrian Paunescu
Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.
Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.
Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.
Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.
Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.
Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.
Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…
Culmea auzului: sa auzi cum se crapa de ziua
Culmea cruzimii: sa-ti omori timpul
Culmea norocului: sa te calce o salvare
Culmea nesimtirii: sa scrii pe coliva la multi ani
Culmea inotului: cu o mana sa inoti cu cealalta sa dai din picioare
Culmea unui cutit de bucatarie: sa taie pofta de mancare a celor de la masa
Culmea mancatului: sa mananci cu vesta de salvare la gat si sa te ineci
Culmea inocentei: o calugarita care lucreaza intr-o fabrica de prezervative sa creada ca face sacuri de dormit pentru soricei
Culmea yoga: sa-ti tragi un cap in gura!!!
Culmea prostiei: un politist blond
Culmea parasutismului: sa sari cu parasuta si sa-ti dai seama ca-i plecata in turcia..
Culmea world trade center: urci cu liftul cobori cu biroul!
Culmea ghinionului: sa faci pe prostul si sa ramai asa!
Culmea fizicii: sa pasti un cal putere pe un camp magnetic
Culmea ceasului desteptator: sa sune ocupat…
Culmea ghinionului: sa-ti recuperezi banii de la bancpost si sa-i bagi la fni
Culmea prostiei: sa stingi lampa si sa aprinzi un chibrit ca sa vezi daca s-a stins
Culmea inutilitatii: sa plantezi in sahara placute cu ‘nu calcati pe iarba’
Culmea agriculturii: sa ari calea victoriei cu boii din guvern
Culmea somnului: sa visezi ca dormi
Culmea prostiei: sa fii prost degeaba
Culmea mizeriei: sa aiba puricii paduchi
Culmea politetii: sa bati la usa si cand iesi afara
Culmea aglomeratiei: sa mearga soferu’ de la autobuz pe scara
Culmea slabirii: sa slabeasca un ardei gras
Culmea pescuitului: sa pui scrum de tigara in ac si sa prinzi peste afumat
Culmea zgarceniei: sa-ti pui ceasul cu trei ore in urma ca sa faci economie de timp
Culmea fotbalului: sa deschizi frigiderul si sa strigi ‘goool!!’
Culmea rasismului: sa bei whisky ‘black & white’ din pahare diferite
Culmea ciudata: mutul ii spune surdului ca orbul se uita la ei
Culmea nicotinei: sa fumezi tigara in latime fara filtru
Culmea zgomotului: sa faca dragoste 2 scheleti pe un acoperis de tabla
Culmea zborului: sa zbori prin cerul gurii
Culmea matematicii: sa stai de unu` singur si sa te simti in plus
Culmea tramvaiului: sa-l traga politia pe dreapta
Culmea chiorilor: sa vezi dublu cu un singur ochi
Culmea croitoriei: sa intorci pe dos costumul lui adam
Culmea betivului: sa ii lase gura apa
Culmea transmisiei: sa transmiti la radio si sa apari la tv
Culmea saraciei: sa cumperi mancare de la secondhand
Culmea culmilor: culmea ar fi s-o stiu si pe asta
De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau, si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine, chiar cand omenirea
Nu crede, dar sa-i crezi si ei cumva;
S-astepti, dar nu cu sufletul la gura;
Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept;
De poti visa – si nu-ti faci visul astru;
De poti gandi – dar nu-ti faci gandul tel;
De-ntampini si Triumful si Dezastrul
Tratand pe-acesti doi impostori la fel;
De rabzi sa vezi cum spusa ta-i sucita
De pisicher, sa-l prinda-n lat pe prost;
Cand munca vietii tale, naruita,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;
De poti sa strangi agonisita toata
Gramada, si s-o joci pe-un singur zar,
Sa pierzi, si iar sa-ncepi ca-ntaia data,
Iar c-ai pierdut – nici un cuvant macar;
De poti sili nerv, inima si vana
Sa te slujeasca dupa ce-au apus,
Si piept sa tii cand nu mai e stapana
Decat Vointa, ce le striga: ‘Sus! ‘
De poti ramane TU in marea gloata;
Cu regi tot TU, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese, dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu,
Al tau va fi Pamantul asta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, fiul meu!
duminică, 5 februarie 2012
Experimentul Philadelphia
Originile Proiectului Montauk dateaza înca din 1943 când se cercetau metode pentru invizibilitatea la radar, la bordul navei USS Eldridge. si cum Eldridge se afla în rada santierului naval militar din Philadelphia, evenimentele legate de nava au fost numite Experimentul Philadelphia. Obiectivul acestui experiment era sa faca nava invizibila pentru radar, dar pe lânga acest deziderat, s-a mai obtinut si un alt efect la care nimeni nu s-a asteptat. Nava a devenit invizibila ochiului liber si a disparut pur si simplu din continuumul spatio-temporal. Era de negasit! Desi acest efect era o mare realizare tehnologica, pentru oamenii aflati la bordul navei a fost un dezastru. Mai multi marinari aflati pe nava au fost transportati în afara acestei dimensiuni (a lumii noastre) si la întoarcere se aflau într-o stare de dezorientare mentala completa si de teroare cumplita. Unii dintre ei chiar se aflau cu corpul în peretii metalici ai vasului! Cei care au supravietuit au fost pensionati cu titlul "mental nepotrivit" sau chiar discreditati si întreaga afacere a fost ascunsa, clasificata. Dupa razboi, cercetarile au continuat fiind conduse de dr. von Neumann care s-a ocupat de aspectele tehnice ale Experimentului Philadelphia. Noile lui ordine vizau motivele pentru care mentalul uman nu rezistase experimentului si de ce oamenii nu puteau fi folositi în experimente interdimensionale fara a cauza dezastre. S-a început un studiu pe un mare numar de oameni condus la Laboratoarele Nationale Brookheaven din Long Island, New York. Acesta s-a numit Proiectul Phoenix.
Von Neumann nu a fost numai inventatorul computerului modern si un matematician de geniu; el a avut acces la enorma baza de resurse a complexului militar-industrial american inclusiv enorma baza de date a cercetarilor psihologice naziste pe care SUA a dobandit-o dupa cel de-al doilea razboi mondial. Pe baza acestor cercetari von Neumann a încercat sa foloseasca tehnologia computerelor împreuna cu echipament radio sofisticat pentru a conecta mentalul uman cu masinariile. De-a lungul timpului, eforturile sale au fost încununate de succes. Dupa ani de experimente empirice, gândurile umane puteau fi receptionate cu ajutorul unor radio receptoare bazate pe cristale si apoi transmise într-un computer pentru stocare. Modelul gândului putea fi astfel apoi afisat pe ecranul calculatorului sau tiparit pe o foaie de hârtie. Toate acestea au dus apoi la realizarea unei masinarii virtuale de citit mentalul. În acelasi timp, s-a dezvoltat o tehnologie ce permitea ca un gând ce era transmis de o persoana putea fi captat de calculator si apoi re-transmis unei alte persoane, afectându-i mentalul. În concluzie, Proiectul Phoenix a obtinut o întelegere superioara a modului de functionare a mentalului (privit ca mijloc, ca o unealta) si a permis dezvoltarea ulterioara a tehnicilor de control mental. Congresul american a avut acces la un raport special în legatura cu aceste lucruri si a decis abandonarea lucrarilor de cercetare în aceasta directie.
Totusi, îngrijorarile unor persoane din complexul militar-industrial, care au permis demararea din început a lucrarilor, au facut ca hotarârea Congresului american sa nu fie luata în seama, fiind sedusi de ideea de a controla mentalul inamicilor într-un razboi. Un grup secret cu uriase resurse financiare si legaturi în rândul militarilor, a decis construirea unei noi tabere de cercetare la Camp Hero, o statie abandonata a Fortelor Aeriene SUA, localizata la capul Montauk, New York.
Proiectul Montauk
Motivul pentru care a fost aleasa aceasta tabara este ca detinea deja o uriasa antena radar de tip Sage ce emitea frecvente de 400 - 425 MHz, frecventa ce coincidea cu cea folosita pentru interactiunea cu mentalul uman din fazele anterioare ale cercetarilor. La sfârsitul decadei anilor 1960 reactivarea Camp Hero s-a facut fara fonduri militare. Pâna în 1972, Proiectul Montauk era deja bine pregatit pentru a începe cercetari masive pentru controlul mental al oamenilor, animalelor si altor forme de viata existente pe Pamânt.
De-a lungul anilor, cercetatorii de la Montauk s-au adâncit în perfectionarea tehnicilor de control mental si au continuat explorarea potentialului uman. Dezvoltând capacitati psihice în personalul folosit, s-a ajuns în momentul în care gândurile unei persoane puteau fi amplificate cu ajutorul aparatelor, astfel ca iluziile mentale puteau fi manifestate atât subiectiv cât si obiectiv! Aceasta includea crearea virtuala a materiei. Toate acestea au fost cu totul noi pentru "experienta umana obisnuita" dar cei care conduceau Proiectul Montauk nu aveau de gând sa se opeasca aici. Odata cu descoperirea faptului ca o fiinta umana putea manifesta (crea) materie prin simpla gândire, ce s-ar fi întâmplat daca subiectul uman creea o carte dar nu în prezent ci în trecut? În acest fel a aparut ideea de a distorsiona timpul. Dupa ani de cercetari empirice, au fost deschise astfel porti ale timpului în care se realizau experimente de neconceput. Proiectul Montauk a ajuns astfel sa re-deschida un vortex temporal înapoi, în 1943, când se realizase Experimentul Philadelphia.
Jonglerii cu timpul
Aceste informatii au ajuns la public datorita lui Preston B. Nichols, un geniu în electronica care a descoperit într-o zi ca el insusi era victima experimentelor. Lucrând pentru o firma din Long Island care avea lucrari cu militarii, Preston cerceta telepatia si a descoperit ca unde radio de mare putere erau transmise asupra echipei cu care lucra el, blocând oamenii. Ca expert în radio si electronica, Preston a descoperit ca emitatorul era la Statia Fortelor Aeriene de la Montauk si a început cercetari amanuntite care au durat mai mult de 10 ani. El a achizitionat multe din echipamentele folosite în timpul Proiectului Montauk si a descoperit spre uimirea sa ca multi oameni din Montauk si-l aminteau de pe vremea când el lucrase acolo. Punctul culminant a fost atunci când sotul verisoarei lui a afirmat ca Preston lucrase la Montauk. Dupa îndelungi argumentari pro si contra, Preston a început sa-si aminteasca pasaje din viata lui care îi erau necunoscute pâna atunci. Dupa ce a discutat cu mai multi oameni de stiinta si ingineri care aveau legatura cu Proiectul Montauk, Preston a reusit sa puna cap la cap evenimentele si sa afle ce s-a întâmplat. Cumva, el traise doua vieti: într-una lucrase la Montauk, iar în cealalta lucrase în alta parte.
Descoperirile lui Preston au fost confirmate când un om pe nume Duncan Cameron a aparut la usa casei sale. Duncan afirma ca avea aptitudini pentru cercetari psihice si ca a fost antrenat chiar la Agentia de Securitate Nationala (NSA). Fara a-i spune nimic din peripetiile sale vizavi de Montauk, Preston l-a dus pe Duncan la Montauk si a fost surprins sa vada ca Duncan cunostea deja întregul plan de amplasare a bazei Montauk si ca lucrase acolo. Duncan a fost considerat primul om cu capacitati psihice care a fost folosit în experimentele de calatorie în timp si si-a reamintit ca fusese si la bordul USS Eldridge în timpul Experimentului Philadelphia împreuna cu fratele sau Edward (în prezent recunoscut ca Al Bielek).
Conform spuselor celor doi (Preston si Duncan), Proiectul Montauk a culminat la 12 august 1983. Un întreg portal de timp functiona perfect, dar lucrurile iesisera de sub control iar Duncan a adunat un grup de oameni si au decis sa distruga proiectul. Când se afla pe scaunul de la Montauk (un dispozitiv conectat la receptoare radio cu cristale cu care se transmiteau gânduri prin antena gigant Sage), Duncan a materializat un monstru gigant din subconstientul sau care efectiv a distrus cladirea. Oamenii care lucrau la Camp Hero au abandonat baza subit. Gurile de aerisire si intrarile în subsol au fost astupate cu ciment.
Desi foarte multi au încercat sa scrie carti sau sa faca cercetari despre acest subiect, nu le-au dus la bun sfârsit. De exemplu, un reporter de la New York Times s-a retras imediat ce a descoperit ca Proiectul Montauk a fost real.
Dupa ce cartea "Proiectul Montauk: experimente în timp" a vazut lumina tiparului, au continuat cercetarile astfel ca noi argumente si probe au fost descoperite pregatind astfel aparitia volumului "Montauk revizuit: aventuri în sincronicitate" în care se dovedeste ca experimentele de la Montauk sunt strâns legate de ocultism si societatile secrete.
Detalii înfricosatoare
Al Bielek spune ca el si cu Preston erau cei doi marinari care manevrau echipamentul special de pe Eldridge (din Experimentul Philadelphia). El afirma c1a filmul "Experimentul Philadelphia" este corect în esenta dar ca atunci când el si cu fratele lui au sarit peste bordul navei nu s-au trezit în desertul Nevada (asa cum se vede în film) ci la o baza secreta din Montauk, New York în 1984. El afirma ca guvernul a re-deschis acelasi experiment 40 ani mai târziu, în aceeasi zi a anului (12 august) deschizând astfel un tunel al timpului între cele doua date. Daca acest tunel nu era închis, atunci întreaga lume din aceasta dimensiune era sortita distrugerii.
Al Bielek spune ca fratele lui a decis sa ramâna în viitor iar el sa se întoarca în 1943 pentru a închide tunelul distrugând echipamentul de pe Eldridge. El a reusit acest lucru iar tunelul a fost astfel închis. În 1984 la Montauk se deschisese acest tunel de timp cu ajutorul extraterestrilor. Mai mult, el afirma ca un OZN urmarea de aproape experimentul din 1943 si a fost prins în vortexul energetic si transportat în viitor.
Dupa experienta sa la bordul navei Eldridge, Al Bielek a lucrat într-o echipa ce dezvolta tehnologie nucleara dar nu a fost de acord cu aceste cercetari ale guvernului. Ca urmare, guvernul a vazut în el un pericol si l-ar fi ucis însa structura sa energetica era intim legata de cele doua experimente de calatorie în timp (1943 si 1984). De aceea, ei credeau ca uciderea lui va determina perturbari majore în continuumul spatio-temporal. S-a luat astfel masura de a fi redus înapoi la starea de copil folosind o tehnologie furnizata de extraterestri si l-au pus în locul fiului familiei Bielek în anul 1927.
Fratele lui, care ramasese în viitor, era fascinat de tunelul timpului de la Montauk. Acesta a fost prins în tunel în cadrul unor experiente si a murit. Din acelasi motiv de a nu distruge întreaga lume, s-a luat decizia de a lua spiritul acestuia (care murise) si folosind aceeasi tehnologie furnizata de extraterestri, l-au pus în corpul celui de-al treilea fiu al tatalui lor. Preston uitase deci cine era, desi avea acelasi tata.
Al Bielek spune ca folosindu-se echipamentele aflate în cadrul Proiectului, ei au fost capabili sa identifice cel putin patru alte planete Pamânt aflate în universuri paralele (ca în filmul "Sliders") iar într-unul din acestea, Germania nazista câstigase al doilea razboi mondial.
Cu alta ocazie, Al Bielek a afirmat ca extraterestrii cenusii exista cu adevarat si ca guvernul SUA a primit tehnologii de la ei în schimbul stabilirii lor pe Terra. El afirma de asemenea ca acesti mici cenusii sunt ghidati (subjugati mental) de o rasa de extraterestri Reptilieni care vin din constelatia Orion. Însa cei din Orion nu pot supravietui pe Pamânt astfel ca îi folosesc pe micii cenusii ca sa le pregateasca aceasta planeta pentru a fi locuibila. De asemenea, au fost mari batalii în spatiul cosmic între o Confederatie a Planetelor si Alianta Orion (formata din Reptilieni si micii cenusii).
Anul 2012
Apoi Al Bielek a aratat unele aspecte interesante în legatura cu anumite calatorii realizate la Montauk, în viitor. El spune ca, din anumite motive, nu pot trece dincolo de anii 2011 - 2013. De asemenea, afirma ca tehnologia este atât de perfectionata încât te pot scoate din prezent, te trimit în alt timp si te aduc înapoi atât de repede încât nu se observa nici-o diferenta de o secunda, însa are loc o îmbatrânire a corpului egala cu perioada de timp petrecuta dincolo. Exact astfel i s-a întâmplat de câteva ori. A încheiat spunând ca au vazut ca dincolo de 2013 nu exista viata pe Pamânt.
Explicatia este una singura: din moment ce pentru a calatori în timp este necesar ca atât plecarea cât si destinatia sa fie în rezonanta, cu alte cuvinte, în aceeasi dimensiune vibratorie, atunci este clar ca în perioada 2011 - 2013 Pamântul va face un salt de frecventa, un salt într-o alta dimensiune! De accea, noul timp nu poate fi sincronizat cu acesta din prezent! Calatoriile temporale se opresc atunci!
Exista o serie de profetii care anunta ca ceva extraordinar de important se va întâmpla în aceasta perioada. Atât aztecii cât si Mayasii sustin ca va exista o transformare radicala. De asemenea, pe peretele de lânga camerele faraonului din Marea Piramida din Egipt, la care se ajunge prin tunelul celebru, exista o referinta clara la anul 2011. Calendarul Mayas numit Ţolkin (Tzolkin) se sfârseste în anul 2012.
Cu adevarat, informatiile legate de Experimentul Philadelphia, Proiectul Montauk, si tehnologiile extraterestre ne vor duce spre o întelegere adevarata a realitatii Universului în care ne aflam.
vineri, 3 februarie 2012
Un turist ajunge la hanul “Ion şi Balaurul”. Bate la uşă, aceasta se întredeschide şi o figură feminină întreabă:
- Ce vrei?
- Aş dori sa înnoptez la han şi dacă aţi avea şi o farfurie cu mâncare…
- N-avem!
Şi i se trânteşte uşa în nas. Omul bate din nou la uşă şi, când se întredeschide, aceeaşi figură feminină întreabă:
- Şi-acum ce mai vrei?
- N-aş putea să vorbesc şi cu Ion?
Stomatologul se adresează către pacient:
- Vaaaaai, dle, cred că am greşit şi v-am scos dintele ăla sănătos. Asta e, va trebui să îl scoatem şi pe ăla bolnav acum.
Pacientul:
- N-are nimic, domnule stomatolog, bine că nu sunteţi oftalmolog!
Un tip se trezeşte cu o tigaie în cap de la nevastă-sa:
- Asta pentru ce este, dragă?
- Ce e cu numele Laura Johnson, scris pe biletul ăla?
- A, este numele unui cal pe care am pariat! A doua zi, iarăşi îl loveşte cu o tigaie si mai zdravănă.
- Asta pentru ce mai e, dragă?
- Te-a sunat calul!
Doi naufragiaţi au reuşit cu greu sa ajungă pe o insulă pustie.
- Suntem pierduţi!
- Nu-ţi face griji, ne găsesc ei!
- Crezi?
- Sunt sigur! Am datorii de peste un milion de dolari!
