concert Tudor Gheorghe - Bucuresti 2011

Despre martisor

Mărţişorul este o sărbătoare specifică românilor, care celebrează venirea primăverii. În această zi se oferă persoanelor de sex feminin apropiate mărţişoare, ca mici semne de mulţumire. Se consideră că mărţişoarele sunt aducătoare de fericire şi noroc.

Ele sunt formate în mod tradiţional dintr-o fundiţă roşu cu alb, la care se adaugă alte simboluri ale norocului: trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar, inimă. Acest simbol este purtat la vedere o săptămână sau două.

În vechime, pe data de 1 martie, mărţisorul se dăruia înainte de răsăritul soarelui, copiilor şi tinerilor – fete şi băieţi deopotrivă. Şnurul de mărţişor, alcătuit din două fire de lână răsucite, colorate în alb şi roşu, sau în alb şi negru, reprezintă unitatea contrariilor: vară-iarnă, căldură-frig, fertilitate-sterilitate, lumină-întuneric. Şnurul era fie legat la mână, fie purtat în piept. El se purta de la 1 martie până când se arătau semnele de biruinţă ale primăverii: se aude cucul cântând, înfloresc cireşii, vin berzele sau rândunelele. Atunci, mărţişorul fie se lega de un trandafir sau de un pom înflorit, că să ne aducă noroc, fie era aruncat în direcţia de unde veneau păsările călătoare, rostindu-se: “Ia-mi negretele şi dă-mi albetele”.

Unele legende populare spun că mărţişorul ar fi fost tors de Baba Dochia în timp ce urca cu oile la munte.

Acum mulţi ani o femeie bătrână care se numea Dochia avea o fiică vitregă pe care o ura. Într-o zi de iarnă cumplită Dochia i-a dat o haină foarte murdară cerându-i să o spele la râu până devine albă ca zăpada. Tânăra fată a spălat-o mult timp, dar pe cât o spăla ea mai tare, pe atât devenea haina mai neagră! Atunci a apărut un bărbat care se numea Mărţişor şi a întrebat-o de ce plânge. Ea i-a povestit ce i se întâmplat. Atunci Mărţişor i-a spus că posedă o putere magică şi i-a oferit o floare roşie şi albă şi a îndemnat-o să mai spele încă o dată veşmântul şi apoi să se întoarcă acasă. Când a ajuns fata acasă, pânza era albă ca şi neaua. Bătrânei Dochia nu i-a venit să îşi creadă ochilor. Ea nu ar fi crezut că fiica sa vitregă va reuşi să îndeplinească sarcina. Deodată, a văzut floarea din părul fetei. “De unde o ai?” o întrebă bătrâna, “este încă iarnă“.

Bătrâna crezu că primăvara a revenit şi plecă cu turma pe munte. Pe drum vremea era frumoasă, aşa că a renunţat la cojoacele pe care le purta. La sfârşit, a fost însă prinsă de burniţă. Când a ajuns în vârf i s-a arătat Mărţişor: “Vezi cât de rău este să stai în frig şi umezeală” a grăit el, “tu, cea care ţi-ai obligat fiica să spele iarna hainele la râu.” Apoi a dispărut. Bătrâna a rămas singură pe munte, a venit gerul şi oile au fost transformate în pietre. De atunci roşul şi albul simbolizează lupta între bine şi rău, între iarnă şi primăvară.

Cu timpul, la şnur s-a adăugat o monedă de argint. Moneda era asociată soarelui. Mărţişorul ajunge să fie un simbol al focului şi al luminii, deci şi al soarelui.

Poetul George Coşbuc, într-un studiu dedicat mărţişorului afirma:

” scopul purtării lui este să-ţi apropii soarele, purtându-i cu tine chipul. Printr-asta te faci prieten cu soarele, ţi-l faci binevoitor să-ţi dea ce-i stă în putere, mai întâi frumuseţe ca a lui, apoi veselie şi sănătate, cinste, iubire şi curăţie de suflet… Ţăranii pun copiilor mărţişoare ca să fie curaţi ca argintul şi să nu-i scuture frigurile, iar fetele zic că-l poartă ca să nu le ardă soarele şi cine nu le poartă are să se ofilească.”

Cu banul de la şnur se cumpărau vin roşu, pâine şi caş proaspăt pentru ca purtătorii simbolului de primavară să aibă faţă albă precum caşul şi rumenă precum vinul roşu.

Despre istoricul mărţişorului, Tudor Arghezi afirma în volumul “Cu bastonul prin Bucureşti”:

“…La început, atunci când va fi fost acest început, mărţişorul nu era mărţişor şi poate că nici nu se chema, dar fetele şi nevestele, care ţineau la nevinovăţia obrazului încă înainte de acest început, au băgat de seamă că vântul de primăvară le pătează pielea şi nu era nici un leac. Cărturăresele de pe vremuri, după care au venit cărturarii, făcând “farmece” şi făcând şi de dragoste, au învăţat fetele cu pistrui să-şi încingă grumazul cu un fir de mătase răsucit. Firul a fost atât de bun încât toate cucoanele din mahala şi centru ieşeau în martie cu firul la gât. …Vântul uşurel de martie, care împestriţa pleoapele, nasul şi bărbia, se numea mărţişor şi, ca să fie luat răul în pripă, şnurul de mătase era pus la zinţii de mart. Dacă mai spunem că firul era şi roşu, înţelegem că el ferea şi de vânt, dar şi de deochi.”

Menţionăm ca la geto-daci anul nou începea la 1 martie. Astfel, luna Martie era prima lună a anului. Calendarul popular la geto-daci avea două anotimpuri: vara şi iarna. Mărţişorul era un fel de talisman menit să poarte noroc, oferit de anul nou împreună cu urările de bine, sănătate, dragoste şi bucurie.

Cântec femeiesc

de Adrian Paunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte “ele” ce slujesc pe “ei”.

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi…

februarie 2012 no comment

Colectie Culmi

Culmea auzului: sa auzi cum se crapa de ziua
Culmea cruzimii: sa-ti omori timpul
Culmea norocului: sa te calce o salvare
Culmea nesimtirii: sa scrii pe coliva la multi ani
Culmea inotului: cu o mana sa inoti cu cealalta sa dai din picioare
Culmea unui cutit de bucatarie: sa taie pofta de mancare a celor de la masa
Culmea mancatului: sa mananci cu vesta de salvare la gat si sa te ineci
Culmea inocentei: o calugarita care lucreaza intr-o fabrica de prezervative sa creada ca face sacuri de dormit pentru soricei
Culmea yoga: sa-ti tragi un cap in gura!!!
Culmea prostiei: un politist blond
Culmea parasutismului: sa sari cu parasuta si sa-ti dai seama ca-i plecata in turcia..
Culmea world trade center: urci cu liftul cobori cu biroul!
Culmea ghinionului: sa faci pe prostul si sa ramai asa!
Culmea fizicii: sa pasti un cal putere pe un camp magnetic
Culmea ceasului desteptator: sa sune ocupat…
Culmea ghinionului: sa-ti recuperezi banii de la bancpost si sa-i bagi la fni
Culmea prostiei: sa stingi lampa si sa aprinzi un chibrit ca sa vezi daca s-a stins
Culmea inutilitatii: sa plantezi in sahara placute cu ‘nu calcati pe iarba’
Culmea agriculturii: sa ari calea victoriei cu boii din guvern
Culmea somnului: sa visezi ca dormi
Culmea prostiei: sa fii prost degeaba
Culmea mizeriei: sa aiba puricii paduchi
Culmea politetii: sa bati la usa si cand iesi afara
Culmea aglomeratiei: sa mearga soferu’ de la autobuz pe scara
Culmea slabirii: sa slabeasca un ardei gras
Culmea pescuitului: sa pui scrum de tigara in ac si sa prinzi peste afumat
Culmea zgarceniei: sa-ti pui ceasul cu trei ore in urma ca sa faci economie de timp
Culmea fotbalului: sa deschizi frigiderul si sa strigi ‘goool!!’
Culmea rasismului: sa bei whisky ‘black & white’ din pahare diferite
Culmea ciudata: mutul ii spune surdului ca orbul se uita la ei
Culmea nicotinei: sa fumezi tigara in latime fara filtru
Culmea zgomotului: sa faca dragoste 2 scheleti pe un acoperis de tabla
Culmea zborului: sa zbori prin cerul gurii
Culmea matematicii: sa stai de unu` singur si sa te simti in plus
Culmea tramvaiului: sa-l traga politia pe dreapta
Culmea chiorilor: sa vezi dublu cu un singur ochi
Culmea croitoriei: sa intorci pe dos costumul lui adam
Culmea betivului: sa ii lase gura apa
Culmea transmisiei: sa transmiti la radio si sa apari la tv
Culmea saraciei: sa cumperi mancare de la secondhand
Culmea culmilor: culmea ar fi s-o stiu si pe asta


Colectie Culmi

rudyard kipling - if

De poti fi calm cand toti se pierd cu firea
In jurul tau, si spun ca-i vina ta;
De crezi in tine, chiar cand omenirea
Nu crede, dar sa-i crezi si ei cumva;
S-astepti, dar nu cu sufletul la gura;
Sa nu dezminti minciuni mintind, ci drept;
Sa nu raspunzi la ura tot cu ura,
Dar nici prea bun sa pari, nici prea-ntelept;

De poti visa – si nu-ti faci visul astru;
De poti gandi – dar nu-ti faci gandul tel;
De-ntampini si Triumful si Dezastrul
Tratand pe-acesti doi impostori la fel;
De rabzi sa vezi cum spusa ta-i sucita
De pisicher, sa-l prinda-n lat pe prost;
Cand munca vietii tale, naruita,
Cu scule obosite-o faci ce-a fost;

De poti sa strangi agonisita toata
Gramada, si s-o joci pe-un singur zar,
Sa pierzi, si iar sa-ncepi ca-ntaia data,


Iar c-ai pierdut – nici un cuvant macar;
De poti sili nerv, inima si vana
Sa te slujeasca dupa ce-au apus,
Si piept sa tii cand nu mai e stapana
Decat Vointa, ce le striga: ‘Sus! ‘

De poti ramane TU in marea gloata;
Cu regi tot TU, dar nu strain de ea;
Dusman, om drag, rani sa nu te poata;
De toti sa-ti pese, dar de nimeni prea;
De poti prin clipa cea neiertatoare
Sa treci si s-o intreci gonind mereu,
Al tau va fi Pamantul asta mare,
Dar mai mult: vei fi Om, fiul meu!